Revoluția Garoafelor- Un model de ”Așa da”

a-revoluo-dos-cravos-1-728Începând cu anii 1920, Portugalia a fost condusa autoritar de către guvernul fascist al lui Antonio Salazar, continuat de către Marcello Caetano. Acest regim s-a numit ”Estado Novo”, insemânând Noul Stat. Cei 50 de ani de dictatură, nu au adus Portugaliei decât o puternică izolare față de celelalte state occidentale. În plus, regimul lui Salazar s-a opus pe deplin decolonizărilor Africane, în ciuda tendințelor externe. În acest fel, lusitanii au fost obligați să ducă îndelungate și costisitoare războaie coloniale, ce au diminuat încrederea populară în guvern.

La moartea lui Salazar, în 1968, succesorul său, Marcello Caetano, a promis numeroase schimbări în ceea ce privește decolonizarea teritoriilor de peste mări, dar și dreptul la liberă exprimare. Cu toate acestea, niciun rezultat nu a fost văzut. Ca urmare, opoziția a devenit din ce în ce mai vocală, contestând actuala putere. Între anii 1970 și 1974, PIDE (poliția secretă portugheză) a făcut numeroase descinderi pentru neutralizarea dizidenților.

Consecințele regimului fascist portughez, au fost numeroase, și resimțite pe toate planurile: îmbătrânirea populației prin emigrări, scăderea forței de muncă, cauzând probleme sociale, economice și chiar militare.

În februarie 1974, comandantul Antonio de Spinola, proaspăt întors din Guineea-Bissau, a publicat cartea ”Portugalia și Viitorul”, în care era criticată atitudinea guvernului cu privire la războaiele coloniale din Africa. După puțin timp, lucrarea a fost interzisă, fiind tratată ca un afront adus regimului. Totuși, acest eveniment a atras atenția Guvernului că nu se mai putea baza pe sprijinul necondiționat al Armatei.

Peste doar o lună, pe 26 Aprilie, Armata, cu sprijinul cetățenilor care au mărșăluit pașnic, purtând câte o garoafă roșie,au înlăturat fără vărsare de sânge regimul ”Estado Novo” . Cu toate că pe durata protestelor au fost omorâți 4 revoluționari, mișcarea portugheză a fost considerată de mulți un precedent fericit în cazul unei revoluții. Imediat după înlăturarea lui Caetano, Spinola a fost numit Președinte al Juntei Salvării Naționale, o grupare militară cu rol în tra
nziția spre un guvern democratic.

La 15 Mai, Adelino da Palma Costa este numit primul Premier al unui guvern democratic, după mai bine de 50 de ani. După cum era de așteptat, după o perioadă atât de lungă de dictatură, politica portugheză era slab organizată, astfel că au urmat numeroase frământări politice până la finalizarea tranziției.

Una dintre măsurile asumate de revoluționari a fost decolonizarea teritoriilor Africane, lucru care s-a și petrecut în următoarea perioadă. Astfel, Mozambicul și-a obținut independența pe 25 Iunie 1975, Guineea-Bissau pe 10 Septembrie 1974 și Capul Verde în iulie 1975.

La 15 Aprilie 1975, sunt naționalizate peste 30 de companii dind sectoare precum: transport, energie electrică, industrie petrolieră, și siderurgie.

Dar, de departe cel mai important moment în tranziția Portugaliei spre o democrație au fost alegerile parlamentare din 25 Aprilie 1975, exact la un an de la Revolutia Garoafelor.Acest scrutin a fost urmărit cu sufletul la gură atât de cetățenii portughezi, care au ieșit într-un număr enorm la votare, dar și de țările occidentale, care erau preocupate de traiectoria lusitanilor. Alegerile, precum Campania Electorală, s-au desfășurat în condiții liniștite, rezultatul demonstrând dorința populară pentru un regim democratic. Astfel, câștigătorii au fost Socialiștii cu peste 60 de procente, urmați de comuniști cu 12 procente și democrat-liberali cu 10 procente.

Astfel se sfârșea oficial ”Estado Novo”, cel mai lung regim dictatorial din Europa de V.

Concluzie:

Spre deosebire de țările din estul Europei (fostul bloc comunist), portughezii, atât liderii cât și cetățenii au dat dovadă de mult mai mult spirit pragmatic. Astfel, în momentul în care au văzut că lumea le cere demisia, reprezentanții vechiului regim, au plecat de bună voie, fără a fi nevoie de băi de sânge ca la revoluțiile din anul 1989. Iar poporul, mult mai înțelept, a înțeles ce înseamnă democrația și a optat pentru o schimbare reală, nu pentru același regim cu o altă mască, Din păcate, noi românii ne chinuim de 26 de ani să finalizăm tranziția spre o democrație adevărată, și tot nu reușim să scăpăm de vechii nomenclaturiști sau fii de securiști.

P.S. Dacă sunteți interesați de această temă, există și un film excepțional, în regia lui Bille August, ce a avut premiera la cea de-a 63-a ediție a Festivalului de la Berlin, unde a câștigat Ursul de Aur filmul românesc ”Poziția Copiluilui”. Filmul în cauză se numește ”Night Train to Lisbon” și prezintă povestea unui profesor din Berna, ce pleacă în căutarea scriitorului Amadeu de Prado, participant la Revolutia Garoafelor. Recomand din tot sufletul acest film, în ciuda notei nu prea bune (6.8) de pe ”IMDB”.      link către film

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s